Îmi place mult „definiţia” (dacă îmi este îngăduit s-o numesc aşa), pe care Isus i-o dă Tatălui în evanghelia de azi: „Cel care există cu adevărat” (In 7,28). Ne-am obişnuit să percepem realitatea ca fiind direct conectată cu vizibilul, cu pipăibilul, în fine, cu cele pe care le putem experimenta prin cele cinci simţuri. Însă mare parte din această realitate e iluziorie, e balon de săpun. Cei care cred în Dumnezeu (nu în sensul superstiţios, ci înspre îndreptarea întregii vieţi către divinitate) au, cum spune Andrei Pleşu, un al şaselea simţ: cel metafizic. Cu ajutorul acestuia, toate celelalte simţuri îşi găsesc un corespondent interior: ochii lăuntrici văd o realitate neperceptibilă celor fizici, urechile receptează ceea ce nu le dat să audă din afară şi aşa mai departe… Prin mijlocirea acestui al şaselea simţ se intră în rezonanţă cu Acela care, doar el, în chip absolut, există cu adevărat.             

Anunțuri