Criteriile judecăţii din evanghelia de azi sună ca o sinteză a celor relatate de Matei, în discursul lui Isus despre ajutorul dat celor mici: „Cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viaţă,  iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda” (In 5,29). Am vorbit şi ieri despre înfăptuirea binelui. Azi vă propun sa medităm asupra acestui criteriu extrem de simplificat al judecăţii finale. Isus nu face proiecţii complicate asupra factorilor de care depinde viitorul sufletului nostru. Nu tu grafice de rugăciune, nu tu target-uri la nivel de mătănii, nu tu deadline-uri drastice în privinţa îndeplinirii prescripţiilor legale. Nu, Isus nu vrea de la noi decât un singur fel de „raportare”: cât bine am făcut azi, dar şi cât bine am fi putut face şi nu am făcut. Examenul zilnic de conştiinţă care are aceste două repere nu poate da erori de raportare. Poate nu ne-am rugat prea conştiincios, poate ne-am lăsat prea mult furaţi de peisaj şi l-am uitat pe El în timpul zilei, poate nu am dat cât de mult ne-am stabilit (noi, cu criteriile noastre de eficienţă total diferite de ale lui!). Poate că acum, că suntem în post, ne reproşăm zilnic inconsecvenţa în a urmări propunerile făcute (de cele mai multe ori din lăcomie spirituală şi fără acordul îndrumătorului nostru). Cu toate astea, singurul lucru care contează, at the end of the day, este binele pe care l-am făcut aproapelui nostru, în numele lui Cristos.

Anunțuri