„Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică” (In 12,25): încă una din fericirile contradictorii proclamate de Isus. Cu toţii căutăm să ne facem cât mai confortabilă viaţa pământească în principal prin două mijloace: fugind de cruce şi cocoloşindu-ne cu toate cele considerate de folos trupului. Ne iubim prea mult viaţa pentru a ne-o da pentru Isus. Chiar dacă a ne-o da nu înseamnă neapărat şi imediat jertfa supremă, concretă, aşa cum este cea a sfântului martir Policarp (pe care Biserica îl sărbătoreşte astăzi), bătrânul ucenic al apostolilor, ars de viu pentru credinţa sa. Nu suntem capabili să înfăptuim nici măcar jertfele mărunte ale vieţii noastre cotidiene, tocmai pentru că ne iubim prea mult pe noi înşine, viaţa noastră, comoditatea noastră. Care sunt aceste jertfe? Răbdarea în încercări, încredinţarea că Domnul ştie ce este mai bine pentru noi şi că mare parte din „prăjiturele” pe care le cautăm cu aviditate sunt otravă pentru spirit. A tăcea şi a iubi ceea ce El alege pentru noi. Pentru a dobândi libertate, detaşarea de noi înşine şi de propria viaţă şi, astfel, a ajunge la Viaţa cea adevărată şi nepieritoare.  

Anunțuri