„Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei?” (Mc 2,19). Mărturisesc că nu cred că am înţeles vreodată sensul profund al acestei întrebări a lui Isus. Să se refere ea oare la bucuria ucenicului când trăieşte în prezenţa Domnului şi, la antipod, la tristeţea care cuprinde sufletul atunci când acesta experimentează acea „noapte întunecată” despre care vorbeşte sfântul Ioan al Crucii? La nevoia de a chema din nou prezenţa Mirelui prin intensificarea pocăinţei, a postului, a rugăciunii?