Evanghelia de azi ne aduce înaintea ochilor un lepros a cărui rugăciune ne pune într-o situaţie specială de meditaţie asupra voii Domnului. Dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Mc 1,40), îi spune acest lepros lui Isus. Aşadar, Domnul poate să vrea sau nu să ne cureţe, să ne vindece, să ne tămăduiască, să ne ajute în suferinţa noastră, fie ea fizică ori spirituală. Nu întotdeauna el vrea, iar lucrul acesta este evident în faptul că rugăciunile noastre cele mai insistente privind diverse aspecte care nouă ni se par „de bine” (precum sănătatea, succesul financiar, familial, profesional etc.) nu sunt, de cele mai multe ori, ascultate de Domnul în parametrii fixaţi de noi pentru împlinirea lor. Motivul pentru care nu întotdeauna Domnul vrea să ne cureţe de ceea ce noi credem a fi cea mai mare catastrofă a vieţii noastre e taină. Putem doar să presupunem că o face pentru că, mai presus de necazuri, suferinţe şi boli, Cristos vrea să ne cureţe de noi înşine, de patimile noastre, de ataşamentele noastre exagerate, de lipsa noastră de detaşare în durere, de incapacitatea noastră de a ne pune pe Cruce alături de el. Iar curăţarea de noi înşine e, de departe, mai profundă şi mai complexă decât cea de suprafaţă, pe care o cerem noi şi care e doar pseudo-mântuire temporară de cele lumeşti.

Anunțuri