A doua lectură de astăzi îl numeşte pe Cristos „Domn peste toate” (Fap 10,36), titlu echivalent dumnezeirii prin care sfântul Petru îl prezintă pe Isus locuitorilor Cezareei. În evanghelie, Dumnezeu Tatăl îi autentifică această calitate: „Acesta este Fiul meu preaiubit” (Mt 3,17). Pentru ca profeţia lui Isaia din prima lectură să ni-l prezinte pe Isus ca „slujitor” (Is 42,1). Domn, Fiu, slujitor: există vreo incompatibilitate între aceste trei posturi? În Cristos, nu. Căci măreţia lui se vădeşte în slujire, în a fi cel mai mic dintre toţi; filiaţia lui divină se manifestă în aceea că nu doreşte să facă altceva decât voia Tatălui; iar domnia, regalitatea lui e una interioară. Cele trei lucrează una prin cealaltă şi sunt eficiente ca tot unitar în persoana acestui Dumnezeu care se coboară de pe tronul lui din ceruri pentru a se face mic şi neînsemnat tâmplar în Nazaret, slujitor al celor mai umili, rămânând, totodată, în chip greu de înţeles pentru mintea noastră, Creator al tuturor acestor realităţi pe care le slujeşte.