Natanael îi pune astăzi pe Cristos o întrebare ce pare extrem de legitimă în termenii relaţionării interumane: „De unde mă cunoşti?” (In 1,48). Ne întâlnim uneori cu persoane cărora avem ocazia, la rândul nostru, să le punem această întrebare: fie nu ne mai amintim cum şi unde ne-am cunoscut, fie e vorba de o cunoaştere unilaterală care tinde spre bilateralitate. Însă, cu toată aparenţa de legitimitate, există un nivel la care această întrebare devine superfluă: nivelul spiritual. Mai întâi, în relaţie cu Cristos, căruia această întrebare nu îi este nicidecum aplicabilă în ceea ce ne priveşte: el ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi înşine şi decât ne vom putea cunoaşte vreodată cu adevărat. Dar nivelul spiritual nu priveşte doar relaţia noastră personală cu Isus, ci şi relaţiile noastre interumane, dar nu acelea post-moderniste de indivizi alienaţi în furnicarul metropolei, ci relaţiile noastre profunde, ca mădulare ale trupului mistic al lui Cristos, întru care suntem fraţi şi surori şi întru care ne cunoaştem – profund, spiritual – unii pe alţii, ca vecini în aceeaşi casă cu multe lăcaşuri, care e inima Domnului, în care toate inimile noastre sunt adunate laolaltă şi se cunosc unele pe altele, cunoscându-l pe Domnul.

Anunțuri