Pr. Dan Suciu este un prieten drag în Domnul, ce mi-a fost, pentru o vreme, călăuză discretă pe drumul către El… Este, totodată, călugăr în Comunitatea „Sf. Ioan” şi blogger fascinat de contemplarea „Întâmplărilor din lumea lui Dumnezeu”, într-un spaţiu virtual ce se constituie într-o antologie de gânduri vii şi poveşti de viaţă autentică din misiunea actuală a părintelui Dan, din Caucaz.

Scriitura părintelui e la fel ca şi persoana lui, aşa cum se cuvine unui călugăr care e mai întâi creştin şi mai apoi scriitor (să luăm aminte, noi toţi cei care încercăm să-l slujim pe Domnul prin cuvântul scris): smerită, concisă, ziditoare, dând întâietate (atât de paulin) în tot şi în toate Creatorului (şi ce mistere splendide descoperă un om al rugăciunii în cele mai elementare fapte de viaţă!)…

Prin mijlocirea primului text al pr. Dan publicat pe acest blog, vă propun să puneţi început bun anului în care am intrat, meditând asupra Începutului pus lumii întregi de Cuvântul lui Dumnezeu…


„La început a fost Cuvântul” (In 1,1). Prologul sfântului Ioan are reputaţia de a fi foarte profund şi… greu de înţeles. Atunci să încercăm să îl citim ca nişte copii care îl aud prima dată din gura bunicului şi întreabă când nu pricep.

„La început”… Dar când a fost acest început? Să fi fost oare începutul lumii, atunci când au apărut stelele şi tot restul? Dar acestea par atât de departe de mine care stau acum în faţa monitorului… Sau poate este începutul meu, acum 20, 30 sau 50 de ani? Ar fi fain să ştim la ce se gândea Dumnezeu în clipa aceea când am început să existăm… Sau poate începutul este astăzi, acum? Dar dacă este mâine? Căci astăzi multe lucruri sunt atât de imperfecte în mine şi poate doar mâine voi începe să trăiesc pe deplin…

„… a fost Cuvântul”. Oare ce cuvânt a fost la început? Să fi fost unul de-al nostru, „iubire” sau „pace” sau „lumină”… nu cred. Sau, mai probabil, un nume  Numele meu, sau al tău? Probabil că şi ăsta e doar un vis, dar… apropo de vise: uneori visăm cum va fi sfârşitul nostru şi am vrea ca ultimul nostru cuvânt să fie numele celui (celei) pe care îl (o) iubim cel mai mult. Un cuvânt care să rezume toată dragostea noastră, toată viaţa noastră, totul. Logodnica se gândeşte la numele iubitului, tatăl sau mama – la numele copilului pe care îl iubesc cel mai mult…

Ceea ce pentru noi e un vis (un singur cuvânt nu va rezuma niciodată totul), Dumnezeu poate. Dumnezeu are şi El un cuvânt care spune toată dragostea Sa, tot ce trăieşte, tot ce este El. Acest cuvânt este Cuvântul său. Dumnezeu îl grăieşte cu toată iubirea sa şi cu toată înţelepciunea. Acest Cuvânt este Fiul său. Acesta a fost la început, în sânul Tatălui şi în gândul său. El ne este dat nouă de la Naştere încoace. Ascultaţi-l!

Anunțuri