Introducere, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12

Chiar şi dintre creştini, prea puţini înţeleg dinamismul Crucii şi a evenimentului de pe Golgota în dimensiunea lui esenţială, care nu este aceea a morţii, a sfârşitului, a nimicirii, ci dimpotrivă, a învierii, a refacerii, a vieţii adevărate. Iată ce spune un hindus care sesizează această rafinată şi subtilă coordonată a Crucii: „După cum naşterea lui Cristos e un eveniment veşnic, şi crucea e un eveniment perpetuu în viaţa aceasta tulburată de furtuni. Nu îndrăznim sa ne gândim la naştere fără a ne gândi la moartea pe cruce. Cristos cel viu înseamnă o Cruce vie. Fără ea, viaţa e o moarte nesfârşită”. Avem conştiinţa faptului că toate, absolut toate crucile noastre sunt, ca şi a Lui, izvor de viaţă, de lumină interioară, de fericire statornică? Că toate aceste nenorociri personale împotriva cărora ne revoltăm nu sunt altceva decât părtăşie la patima Domnului, spre părtăşie la slava lui, sub condiţia ca în loc de revoltă să avem în inimă răbdare şi încredinţare?

Anunțuri