Introducere, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

Cred că una din cele mai mari iluzii ale vieţii în Cristos este că ar fi posibil să trăim întru El fără a-l pune pe primul loc în vieţile noastre, fără a ne fi biruit patimile care ne ţin departe de El şi fără a ne lupta zilnic pentru a atinge ceea ce spiritualitatea răsăriteană numeşte atât de frumos „lepădare de sine”. Gandhi: „În drumul către Adevăr sunt mistuite mânia, egoismul, ura, căci altfel Adevărul n-ar putea fi atins. Omul condus de patimi poate avea intenţii bune, poate vorbi drept, dar nu va găsi niciodată Adevărul. O căutare încununată de succes a Adevărului înseamnă eliberarea desăvârşită de dualitatea jugului iubirii şi urii, al fericirii şi al suferinţei”. Nu putem fi cu Isus în adevăr dacă suntem prea mult cu noi înşine, doborâţi de rănile noastre ori entuziasmaţi până la orbire de bucuriile noastre. Câtă dezlipire de obiecte, de oameni, de emoţii e în credinţa noastră, atâta încredinţare este în El. Avem curaj să facem această analiză în inima noastră: Câtă e?

Anunțuri