Introducere, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

Postul alimentar este una din coordonatele oricărui timp de pocăinţă. Gandhi, vegetarian convins şi adept al mortificaţiei corporale prin dese posturi negre, are o consideraţie deosebit de echilibrată în privinţa acestei practici spirituale: „O minte conştient necurată nu poate fi curăţită prin post… Concupiscenţa minţii nu poate fi înfrântă decât printr-o analiză profundă a cugetului, prin încredinţare în mâinile lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, prin har… Postul este inutil dacă nu e însoţit de o neostoită dorinţă de înfrânare… Dacă postul fizic nu e însoţit de post mental, e sortit să eşueze în ipocrizie şi catastrofă”.  Ne putem confrunta postul alimentar prin prisma acestui gând? Cât din el e spiritualitate şi cât dietă? Cât e exerciţiu de înfrânare şi cât aroganţa de a arăta altora că suntem postitori? Cât din postul nostru alimentar desăvârşit a fost spurcat cu vorbe urâte, cu gânduri necurate, cu ură, cu invidie, cu nepotolirea patimilor de tot felul?

Anunțuri