Popasul din joia aceasta mi-a prilejuit întâlnirea cu două texte care mi-au provocat imaginaţia, lăsându-mi în suflet speranţa că, odată înţelese mai profund, impactul lor asupra vieţii spirituale îşi va face simţită prezenţa într-un mod nou, poate mai viu şi autentic.

Textele despre care vorbesc sunt pericopa evanghelică a trimiterii în misiune relatată de evanghelistul Matei (Mt 10,1.5.8-14), iar celălalt text se referă la pelerinajul facut de către sfântul Ignaţiu de Loyola la Ierusalim. Tema pelerinajului a fost cea care m-a animat, lăsându-mă să întrezăresc noi înţelesuri. Reflectând, m-am întrebat dacă nu cumva  pelerinajul reprezintă tema centrală a vieţii noastre,  dacă se poate spune aşa, fondul tabloului pe care fiecare eveniment, prin trăire şi asumare, adaugă încă un detaliu la întregul nostru. În fond, călători şi trecători deopotrivă prin această viaţă, având o ţintă asumată şi recunoscută sau nu, ne lăsăm purtaţi în pelerinajul nostru spre un loc sau o stare din care să ieşim transformaţi. Am regăsit în acelaşi timp că finalul unui pelerinaj poate însemna şi întemeierea sau regăsirea unei familii, căreia să-i aparţinem, care să ne susţină şi să ne ajute, a unui un loc , un grup, în care prea marea noastră solitudine să se dizolve, dând spaţiu comuniunii. Fie că e vorba de întemeierea familiei de comunităţi creştine (aşa cum e cazul apostolilor), a familiei iezuiţilor (ca în cazul lui Ignaţiu), finalul pelerinajului înseamnă totdeauna întemeierea unei familii. Descoperirea celor asemenea nouă, a celor „străini” pe carei nu-i cunoşteam înainte de pelerinaj, ne oferă întâlnirea cu acest nou eu pus în comun cu ceilalţi, un eu părăsind solitudinea şi regăsindu-se în comuniune de viaţă. Punând în practică îndemnul Domnului: „În dar aţi primit, în dar să daţi” se naşte practic istoria unei familii, istoria unui pelerinaj, o călătorie făcută atât în interiorul cât şi în afara sinelui. Întemeietori ai familiei creştine aşa cum sunt apostolii, ai unor familii religioase sau ai oricărui fel de familie, toţi se aseamănă prin calitatea lor de pelerini, permanent în căutare, neobosiţi împlinitori ai Cuvântului.

Astăzi, pelerini ai Adventului îndreptându-ne spre bucuria Naşterii, odată ajunşi la destinaţie, poate îl vom  primi pe Domnul într-o adevărată Familie.

Anunțuri