„Tu eşti Cristos” (Mt 16,16), îi spune Petru Mântuitorului, recunoscându-i astfel dumnezeirea. Cu câteva versete mai înainte, Isus îşi întrebase ucenicii referitor la identitatea lui. Dogmatic vorbind, noi ştim că Isus e Dumnezeu, o spunem de fiecare dată când recităm Crezul. Dar o credem cu inima noastră, din toate puterile noastre? O mărturisim cu viaţa noastră din fiecare clipă? Facem din această convingere farul călăuzitor al tuturor gândurilor şi faptelor noastre? Spunea Valéry: „Dacă doar aş putea să cred că Dumnezeu există, nu aş putea să mă interesez de nimic altceva decât de el, nimic n-ar avea aloare în ochii mei”. Noi, creştinii, credem. Şi atunci de ce nu suntem total şi definitiv absorbiţi de prezenţa lui în vieţile noastre?             

Anunțuri