După ce răstoarnă mesele neguţătorilor din Templul din Ierusalim, Isus vorbeşte despre un alt templu, care nu e făcut din ziduri şi mortar, ci din carne şi oase: „templul trupului său” (In 2,21). Trupul nostru, cât îl îngrijim noi aşa cum se cuvine, dar înspre zidire duhovnicească? Îl chinuim cu diete sofisticate ori cu intervenţii chirurgicale de înfrumuseţare pentru a-l face mai apt de a păcătui, de a se murdări cu desfrânare, adulter, perversiune, toate justificate în numele unei false libertăţi care întinează, îngrădeşte, sufocă Duhul care sălăşluieşte în acest înveliş de carne al sufletului nostru. Trupul e templu al Duhului Sfânt, ne-o spune şi sfântul Paul. O credem cu adevărat? O ştim? Dar, mai ales, o trăim ca atare?