„Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale” (In 10,11). Sfântul Episcop Carol Borromeu, pe care Biserica îl sărbătoreşte astăzi, e elogiat de Nicolae Steinhardt în al său „Jurnal al fericirii” pentru gestul de a se întoarce în oraşul Milano la începutul epidemiei de ciumă: când toţi fug, el se întoarce. Există nenumărate feluri de ciumă de care fug creştinii noştri cei de toate zilele. Dar există şi păstori care merg până lă căpăt în a fi jertfă vie pentru turma lor. Şi aici nu mă refer doar la preoţii ucişi fizic pentru credinţă, ci şi la acei păstori buni care se oferă total pe sine, în jertfele mai mari sau mai mărunte de zi cu zi, în nimicirea propriului lor eu, pentru a mângâia, a obloji, a alina, uitând de ei cu desăvârşire, pentru a se face „tot pentru toţi” (1Cor 9,19), fără limite.

Anunțuri