Lumea noastră interioară se împarte în două: cu Isus şi fără el. Cu el înseamnă împreună cu el, alături de el, întru el, pentru el, în el, „la el”. Fără el înseamnă singurătate, suferinţă, părăsire, „afară”. „Pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară” (In 6, 37), ne spune Cristos în evanghelia de azi. Aşadar, când facem cel mai mărunt pas către el, minunea se înfăptuieşte, Cristos ne primeşte în inima lui. Şi din căldura aceea mistuitoare a inimii lui, nu el e acela care ne izgoneşte afară, în frig şi vreme rea, ci, noi, prin împietrirea sufletului nostru, care e incapabil să primească o iubire totală.  Imposibilitatea de ne lăsa iubiţi, iată ce ne multilează sufleteşte.

Anunțuri