Admonestarea lui Cristos către farisei e una extrem de fermă: „Curăţaţi partea dinafară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunteţi plini de lăcomie şi răutate” (Lc 11,39). E o constatare a unei lipse de coerenţă care ne dă târcoale tuturor. Câte din faptele noastre exterioare au ca fundament o intenţie interioară pură, şi nu una contaminată de dorinţa de a apărea, de a (ne) arăta aşa şi pe dincolo (cuvioşi, drepţi, milostivi, iubitori)? O pildă a pr. Anthony de Mello spune că un maestru spiritual, urmărind gesturile unul ucenic, îl vede pe acesta cum, în văzul lumii, după susţinerea unui cuvânt de învăţătură, îi dă haina lui unui cerşetor. Ucenicul îi cere maestrului un feed-back duhovnicesc la cele văzute. Iar acesta spune simplu: „Nu am văzut nimic decât mândria ta. Prima dată, mândria de a propovădui ceea ce gândeşti tu. Apoi mândria de a arăta că faptele tale sunt concordante cu propovăduirea ta. Cât timp nu te vei putea desprinde de această raportare la tine, nu vei putea fi un bun ucenic”.

Anunțuri