O nouă fericire ne este vestită în evanghelia de azi: „Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc” (Lc 1,28). Această afirmaţie are două niveluri. Primul este unul necesar, dar nu suficient: ascultăm cu toţii cuvântul, dar dacă el rămâne la nivel pur discursiv şi nu ne atinge inima, nu ne condiţionează comportamentul şi nu ne schimbă din interior, atunci el este literă moartă. Al doilea nivel ne cere să păzim acest cuvânt: să nu-l încălcăm, să facem din el norma după care ne călăuzim viaţa, fundamentul existenţei personale. De cele mai multe ori, în orbirea noastră, nu sesizăm hăul dintre necesar şi suficient şi riscăm să rămânem blocaţi la nivelul întâi. Isus ne cere să îndrăznim mai departe, pentru a gusta fericirea cuvântului.