Evanghelia de azi ne înfăţişează veşnica dilemă: ce să alegem între activism şi contemplaţie? Iată-le pe cele două surori, Marta, „ocupată până peste cap cu o mulţime de treburi” (Lc 10,40) şi Maria care „aşezată la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul” (Lc 10,39). Sunt posibile activismul şi contemplaţia simultan? Cred că cel mai potrivit răspuns la această întrebare l-a dat fericita Tereza de Calcutta, întemeietoarea Misionarelor Carităţii, ordin a cărui carismă este slujirea celor mai săraci dintre săraci. Cunosc câteva surori ale ordinului şi munca lor neobosită în slujba marginalizaţilor, bolnavilor, celor lipsiţi de adăpost. Cine le vede „în acţiune” ar spune că sunt ocupate „până peste cap” asemenea Martei. Însă Maica Tereza a numit ordinul ei unul contemplativ, explicând: „Noi contemplăm chipul lui Cristos în chipurile săracilor pe care îi slujim”. Marta şi Maria nu sunt două ipostaze care se exclud reciproc, aşa cum poate am fi ispitiţi să credem.

Anunțuri