Cuvintele pe care Isus i le adresează azi lui Natanel, la prima lor întâlnire, mi se pare că pot avea şi o conotaţie separată de cea clasică: textul „Veţi vedea cerurile deschise” (In 1,51) poate fi aşezat în paralel cu acel „împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru” (Lc 17,21), în sensul că ambele loghion-uri aduc în actualitate o realitate în genere perceptibilă ca aparţinând viitorului. „Cerurile deschise” par a fi o coordonată descriptivă a lumii promise, nicidecum a celei cotidiene. Dar, dacă împărăţia face parte din existenţa noastră actuală, atunci şi cerurile deschise sunt un atribut al acesteia. Şi cred că ele se deschid de nenumărate ori în timpul zilei, fie pentru a ne învăţa ceva, fie pentru a ne oferi o bucurie, fie pentru a ne pune în legătură interioară suprinzătoare cu El, fie pentru a ne lumina asupra unei chestiuni de neelucidat. „Deschiderea cerurilor” e perpetuă, după cum împărăţia e veşnică, „nu va fi niciodată distrusă” (Dan 7,14). Şi chiar dacă momentan trăim în timp, pentru creştin orice clipă poartă potenţialitatea veşniciei fericite cu Domnul.

Anunțuri