În evanghelia de azi, Abraham îl îndeamnă pe bogatul nemilostiv aflat în iad să-şi amintească de faptul că a „primit cele bune în viaţă” (Lc 16, 25). Cuvintele acestea mă duc cu gândul la toţi aceia dintre noi care, în termeni mundani, „o duc bine” pe lumea asta şi uită de cei din jurul lor, făcând din traiul lor bun prilej de aroganţă şi îngâmfare, folosindu-şi averea pentru a se afunda în mocirla păcatelor. Acestora li se pare că totul li se cuvine, ba chiar au îndrăzneala de a crede că traiul lor bun ar fi o binecuvântare specială din partea lui Dumnezeu. Acestora le spune profetul Amos: „Vai de cei care trăiesc fără de grijă’ (Am 6,1). Desigur, a crede că porţile împărăţiei rămân închise pentru toţi bogaţii (inclusiv pentru aceia care se folosesc de averea lor pentru a-şi croi drum către Dumnezeu) este la fel de incorect, de ilogic şi de reductiv cum este a considera ca bunăstarea materială care favorizează înfăptuirea păcatului e răsplată de la Domnul.