„Să nu luaţi nimic cu voi la drum” (Lc 9,4): este un îndemn către apostoli la încredinţarea in mâinile Providenţei. Dar pentru mine astăzi, un nou ecou al acestui îndemn îi conferă acestuia o semnificaţie care depăşeşte interpretările strict legate de aspectul material. Dacă nu trebuie să luăm cu noi nici merinde, nici haine, atunci când purcedem în apostolat nu trebuie să ne luăm cu noi nici cuvintele pe care le considerăm potrivite şi necesare (o dată pentru că tocmai acestea nu sunt neapărat cele mai bune, şi apoi pentru că poate fi foarte posibil ca nici măcar să nu avem câtuşi de puţin nevoie de ele). Un preot îmi spunea cândva că predicile sale cele mai bune au fost cele pe care le-a pregătit cel mai puţin. Acestei intepretări a evangheliei de azi i se potriveşte bine îndemnul sfântului Francisc de Asissi: „Predicaţi întotdeauna. Când este neapărată nevoie, folosiţi cuvinte”.