„Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu” (Mt 10,22): îşi avertizează Isus ucenicii. Este un cuvânt puternic, greu de primit. Este, pe undeva, o marcă a ucenicului autentic. Să ne întrebăm cu toţii: suntem urâţi pentru numele lui Cristos? Şi dacă răspunsul este nu, nu cumva e din cauză că suntem mai mult ai lumii decât ai lui? Nu e din cauză că nu transmitem nimic din focul mistuitor al Cuvântului, care să ne consume pe noi înşine în acest proces al transmiterii, ci doar predica bleagă şi căldicică a unor creştini de duminică şi de circumstanţă, care nu schimbă, nu transformă, nu ridică întrebări? Suntem adormiţi, vorba lui Anthony de Mello. Când ne vom trezi şi vom vesti cum se cuvine Cuvântul, atunci da, vom fi urâţi. Şi abia atunci ne vom putem chema ucenici adevăraţi.

Anunțuri