1. Se ia una bucată persoană. Se alege astfel încât să fie persoana care fie ne enervează cel mai tare, fie are părerile cele mai contradictorii faţă de ale noastre. Dacă acea persoană este fie un şef zgrunţuros, fie un coleg contondent, fie un subordonat căruia nu îi găsim niciun merit, cu atât mai bine. E şi mai grozav dacă e o persoană cu care, să zicem, n-am ieşi nici un ruptul capului la o cafea. Una ale cărei gânduri, maniere, înfăţişare, idei sunt în dezacord suprem cu ale noastre.

2. Se dă delete (atenţie! nu cut, ci delete definitiv!) tuturor prilejurilor de râcă, tuturor amintirilor mai puţin fericite din relaţia cu această persoană şi mai cu seamă tuturor momentelor în care această persoană ni s-a părut cea mai nechemată creatură de pe faţa pământului, cel mai urât coşmar al nostru. Acest delete funcţionează şi ca antivirus asupra dezaprobării noastre vizavi de deserviciile pe care această persoană le-a adus softului (a se citi: relaţiei dintre noi), din cauza cărora a ajuns să ruleze mai încet şi să se „scurtcircuiteze” la orice măruntiş…  

3. Se dă un search aprofundat după toate termenii „de bine” care ne vin în minte legaţi de persoana respectivă: răbdare, modestie, inteligenţă, politeţe, umor, fineţe, discreţie, frumuseţe, eleganţă, blândeţe. Nu se abandonează căutarea până ce nu va fi identificată fie şi numai o singură calitate a acelei persoane. Dacă aceasta e una care o ajută pe respectiva persoană să facă un lucru mai bine decât îl facem noi, cu atât mai minunat.

4. I se aplică persoanei cu pricina, frecvent şi constant, regula de aur a evangheliei: „Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei” (Mt 7,12). Aplicarea regulii e cu atât mai meritorie în condiţiile care ar putea-o face paradoxală: când utilizatorul dă cu tastatura de pământ şi bate cu pumnul în monitor, acestea rămân impasibile la mânia lui şi îşi fac treaba în continuare cum ştiu ele mai bine.  

5. Orice ocazie ulterioară de virusare poate fi înlăturată prin următorul antivirus extrem de eficient: „Isuse cu inima blândă şi smerită, fă inima mea asemenea cu inima ta”. Nu încercăm cu niciun chip să schimbăm persoana respectivă, ci doar propriul nostru sistem de operare, fiindcă el e responsabil de rateurile softului propriu şi de viruşii care ne atacă din interior.  

At the end of the day, nu numai că sistemul va funcţiona mult mai relaxat, dar user-ii vor fi mai împăcaţi cu ei înşişi… Sfântul Jose Maria Escriva: „Nu te gândi: persoana aceasta mă enervează, ci: acesta este pus de Dumnezeu să mă sfinţească”. Liniştitor e că partea de iniţializare a softului este înscrisă de Domnul pe „tablele de carne ale inimii noastre” (cf. 2Cor 3,3). Nouă ne revine doar partea de operare. Şi aici avem de lucru la îmbunătăţirea sistemului până la sfârşitul vieţii.

Anunțuri