Un film excepţional (şi nu pentru că deţine 5 nominalizări la Oscar) despre împietrirea inimii în numele credinţei, despre confuzia dintre rigorism şi prudenţă, despre ură mascată în dreptate. O excelentă parabolă despre manipulare şi ipocrizie şi despre felul în care acestea pot murdări iubirea. Un preot liber şi liberal (Philip Seymour Hofmann), care nu se teme să-şi admită sensibilitatea (păstrează flori presate în Breviar pentru a-şi aminti de primăvară) şi care iubeşte din toată inima, dincolo de reguli şi de cutume, pus la zid de o călugăriţă ultratradiţionalistă (Meryl Streep), care porneşte o cruciadă personală împotriva lui, luptându-se din răsputeri să caute dovezi pentru un adevăr care există doar în mintea ei.

Şi o replică senzaţională a preotului către o călugăriţă mai tânără, care crede în nevinovăţia lui vizavi de acuzaţia de pedofilie, o replică în care este concentrată întreaga filosofie a peliculei:

There are people who’d go after your humanity to tell you that the light in your heart is a weakness. Don’t believe it! It’s an old tactic of cruel people to kill kindness in the name of virtue. It’s nothing wrong with love.  (Există oameni care vor voi să-ţi desfiinţeze umanitatea, spunându-ţi că lumina din inima ta e doar slăbiciune. Să nu crezi asta! Este o strategie veche de când lumea a oamenilor nemiloşi de a ucide milostivirea în numele virtuţii. Nu e nimic greşit în a iubi).       

Trailerul filmului, aici. Vizionare plăcută!

Anunțuri