Sărbătoarea de astăzi, Adormirea Maicii Domnului (sau Ridicarea Sfintei Fecioare Maria la cer), are o particularitate rareori sesizată: deşi celebrată la aceeaşi dată de toate cele trei Biserici creştine majore (Catolică, Ortodoxă şi Anglicană), ea nu cunoaşte o definiţie dogmatică decât în Biserica Romei.

Istoric vorbind, un prim element luat în discuţie de Sfinţii Părinţi a fost decizia asupra faptului dacă Fecioara a murit sau nu, chestiunea rămânând deschisă în rândul scriitorilor bisericeşti din primele secole. Epifanie din Salamis (în 377) scrie că nimeni nu ştie dacă Maria a murit sau nu. Începând cu sfârşitul sec. al IV-lea, mai multe apocrife vorbesc despre „adormirea” sa. Aici trebuie să introducem în discuţie deosebirea terminologică între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă: în vreme ce catolicii denumesc dogmatic „asumpţiunea” (de la lat. asumptio, ridicare), ortodocşii folosesc termenul „adormire. Tradiţia ortodoxă preia relatarea unor apocrife numite generic Transitus Mariae, care furnizează detalii legate de eveniment. În formularea ei dogmatică, Biserica Catolică afirmă că se sprijină nu pe aceste surse, ci pe tradiţia Bisericii de-a lungul secolelor (sărbătoarea există încă din sec. al VII-lea), pe învăţătura scolastică şi pe interpretarea izvoarelor biblice.        

Formularea dogmatică privitoare la evenimentul sărbătorit astăzi este conţinută de constituţia apostolică Munificentissimus Deus, pronunţată de papa Pius al XII-lea la data de 1 noiembrie 1950. Respectiva formulare lasă deschisă dezbaterea privitoare la moartea Fecioarei înainte de ridicarea ei la cer (chestiune tranşată în Biserica Ortodoxă de opinia conform căreia Fecioara a murit şi înviat), afirmând că: „încheindu-şi viaţa pământească, ea fost ridicată cu trupul şi sufletul la slava cerească” (textul întreg al documentului papal, aici).

Anunțuri