În evanghelia de astăzi, Isus merge pe apă către ucenicii săi, care sunt înspăimântaţi de ceea ce văd. Mântuitorul îi linişteşte cu vorbele: „Aveţi încredere, eu sunt, nu vă temeţi!” (Mt 14,27). În scena de faţă regăsesc propria noastră imagine, din clipa în care primim, într-un fel sau altul o revelaţie personală. Şî cred că primim cu toţii destule semne, destule revelaţii, destule „mersuri pe apă” care să ne deschidă ochii, mintea, inima asupra lucrării de netăgăduit pe care Domnul o înfăptuieşte în viaţa noastră. Doar că, uneori, când semnul e unul foarte puternic şi radical (aşa ca mersul pe apă din evanghelia de azi), ne înspăimântăm asemenea ucenicilor şi, la fel ca Petru, începem să avem îndoieli. Când ni se implineşte o rugăciune imposibilă, reacţia noastră e de spaimă, de uluire, de tulburare în faţa misterului. Îndemnul la încredere adresat azi ucenicilor de Isus e destinat şi nouă. Dincolo de orice revelaţie ziditoare şi dincolo de orice „mers pe apă”, e Isus, gata să ne prindă când ne ducem la fund.

Anunțuri