„Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Mt 5,16). Creştinul nu se arată pe sine în faptele sale, ci pe Acela care îl determină să facă aceste fapte. Modestie, smerenie, dreaptă socotinţă. Nu ale mele sunt meritele pentru ceea ce fac bun, eu sunt un simplu instrument. De aceea, nu mie mi se cuvin nici laudele, nici mulţumirile, ci Aceluia în numele căruia ajung să fac puţinul bine pe care îl fac. Fiindcă lumina pe care oamenii o percep ca venind de la mine nu face decât să treacă prin mine, care mă fac transparent, pentru a-l lăsa să se vadă pe El, Autorul întregului bine, Binele însuşi. Sunt eu lumină a lumii în acest unic fel posibil?