Cei care cred că a fi creştin înseamnă o moleşeală pios-cuvioasă, probabil că ar putea fi scandalizaţi de aceste cuvinte ale Domnului: „nu am venit să aduc pacea, ci sabia” (Mt 10,34). Ele mă duc cu gândul la acel avertisment al lui Isus cum că împărăţia nu se cucereşte aşa, cu una, cu două, ci „fiecare se luptă să intre în ea” (Lc 16,16). Şi la imaginea paulină a creştinului ca ostaş al lui Cristos, preluată de tradiţia ignaţiană. Dar oare ne simţim combatanţi în oştirea acestui Rege? Ne asumăm ontologic „armura lui Dumnezeu”, „platoşa dreptăţii”, „coiful mântuirii”, „sabia Duhului” (Ef 6,13.14.16.17)? Înţelegem că avem de dus o luptă? Suntem pregătiţi pentru ea?