În parabola samariteanului milostiv de astăzi, ni se dezvăluie identitatea aproapelui: el este „cel care a avut milă” (Lc 10,37). Aşadar, suntem aproape de cel aflat în nevoie în măsura în care suntem milostivi faţă de el. Însă, atenţie, prin fapte, nu prin vorbe. Căci prea mulţi astăzi îşi exprimă în vorbe meşteşugite îngrijorarea faţă de situaţia oamenilor din jur, fără să mişte un deget pentru a schimba efectiv această stare de fapt. La antipod, aproapele desăvârşit e Domnul care aduce „pace prin sângele său vârsat pe cruce” (Col 1,20): aceste cuvinte din prima lectură dau unitatea de măsură a intensităţii apropierii, care este jertfa. Spune Cristos în alt loc: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Suntem sau nu aproapele celui care are nevoie de ajutor? Şi care e intensitatea apropierii noastre de el?