Vindecarea femeii cu scurgere de sânge din evanghelia de azi ne înfăţişează o credinţă fără limite. Femeia crede cu desăvârşire că „dacă mă voi atinge cel puţin de haina lui, voi fi vindecată” (Mt 9,21). Această abordare arată, pe de o parte, o încredere absolută în puterea Domnului, pe de altă parte, o delicată discreţie a acestei femei care nu doreşte să-l „deranjeze” pe Isus cu problema ei. Mărturisesc că femeia aceasta e unul din personajele mele evanghelice favorite. În gestul ei e deopotrivă eleganţa de a nu-l tulbura pe Domnul şi îndrăzneala de a-i smulge o vindecare fără ştirea lui. Diplomaţie ori obrăznicie? Avem cu toţii tendinţa de a-l apuca pe Dumnezeu de poale. Dar între gestul acesta (ca nevoie de verificare a prezenţei lui) şi convingerea fermă că această simplă atingere ne va aduce tămăduirea, e distanţă mare. Femeia de azi ne vorbeşte despre cum e să crezi, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, că Isus poate tot.