Isus îi spune astăzi paraliticului din Cafarnaum pe care îl vindecă: „Ai încredere, fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Mt 9,2). Vindecarea fizică şi cea spirituală sunt conexe: Isus tămăduieşte deopotrivă trupul şi sufletul. Dar, dincolo de această remarcă, vă propun să medităm asupra acestui „Ai încredere!”. Nu e oare o nevoie de reciprocitate pe care Isus o exprimă? Dumnezeu atinge cu degetul său tămăduitor, însă acolo unde el atinge e nevoie să întâlnească încrederea, abandonul în mâinile providenţei, încredinţarea totală. E ca şi când Isus ar spune: „Lasă-mă să te ating, dar nu te mai gândi la nimic altceva decât la mine”. Iată condiţia sine qua non a vindecării: e nevoie să cred cu toată puterea că Isus îmi închide rănile mele provocate de păcat, prin mângâierea iertării, care, în ceea ce îl priveşte e definitivă, desăvârşită, universală.

Anunțuri