„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Mt 8,20), spune leprosul către Isus. Ce vedem aici? Că vindecarea noastră depinde numai de aplecarea Domnului înspre biata noastră făptură plăpândă şi slabă: fie că e vorba de o vindecare fizică ori de una spirituală, numai voinţa Domnului e cea care înfăptuieşte miracolul. Însă, uluitor, voinţa lui Cristos trebuie să întâlnească un element fără de care nu acţionează: credinţa primitorului. Leprosul nu se îndoieşte, el ştie că Isus poate, şi, cumva, această convingere a sa conduce la voinţa Domnului de a-l tămădui. Credinţa noastră îl pune pe Isus la treabă. Noi trebuie doar să credem. Restul face el.
Anunțuri
Face, face, dar mai trebuie ceva pentru ca să putem vorbi de credinţă lucrătoare: trebuie să ne golim de ce e al nostru ca să ne putem umple de El, fenomen cunoscut şi sub numele de „convertire” sau „transformare în Cristos”. Marea majoritate a celor pe care îi văd sunt credincioşi: ei cred într-un „Dumnezeu al filozofilor”. Dar cât de rar văd semnele lucrării lui Cristos în inimi !