Dacă nu renunţi la tot pentru împărăţie, nu poţi intra în ea: iată ce ne spune Isus prin una din multele parabole ale împărăţiei prezentate de Matei, cea a negustorului care „găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără” (Mt 13,46). Împărăţia conferă ochiului nostru interior o optică întru totul schimbată: nimic nu mai valorează atât cât valorează relaţia noastră autentică şi vie cu Persoana lui Cristos. Pe lângă aceasta, toate par nimicuri, „gunoaie” (Fil 3,8), cum le numeşte sfântul apostol Paul în prima lectură, „câştiguri” care acum sunt socotite ca „pierdere faţă de înălţimea cunoaşterii lui Cristos Isus” (Fil 3,8). Dar unde e dificultatea? În antrenarea ochiului interior ca toate sticlele chioare cu care ne orbeşte lumea prezentându-ni-le drept câştiguri fabuloase, să nu fie confundate cu nestematele împărăţiei. Ciobul nu e diamant. Dar simpla înţelegere a acestui fapt nu ne ajută prea mult. Trebuie să fim gata să renunţăm la muntele de cioburi pentru un singur mărgăritar.

Anunțuri