„Când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns” (Mt 6,6). Camera e inima mea, e tainiţa fiinţei mele, locul în care sufletul meu este pus înaintea Creatorului, unde sunt doar eu şi cu el, faţă în faţă. Cum închid uşa? Rupând legăturile cu păcatul, cu zgomotul lumii, cu tumultul grijilor şi temerilor. Acolo, „în ascuns”, Tatăl mă aşteaptă să vin la întâlnirea cu el. În vreme ce eu continui să-l caut pe aiurea, amăgindu-mă cu gândul că el e oriunde altundeva decât în sufletul meu, în „camera” pe care el însuşi a zidit-o în mine pentru a-l adăposti. Călugării medievali spuneau despre chilia lor că e însuşi cerul: Cella est coelum. Chilia din inima mea e drum către împărăţie.