Din pericopa de azi, probabil că învăţatura lui Cristos pe care vreau să v-o spun atenţiei e cea mai cunoscută: „Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău” (Mt 5,44). E şi una din cele mai tulburătoare. Fiindcă ea ne cere, nici mai mult nici mai puţin decât să mergem contra curentului. Iubirea duşmanilor e unul din cele mai mari noncoformisme ale creştinismului. Este ieşire din tiparele unei logici pământeşti a răsplătirii cu aceeaşi monedă, pentru a intra în libertatea glorioasă a împărăţiei lui Cristos, care ne dă puterea de a alege să plătim noroiul urii cu strălucirea iubirii. Nimeni nu poate face asta dacă nu trăieşte cu, pentru şi în Cristos. Iubirea duşmanului e, poate, cea mai autentică probă a veridicităţii trăirii în Duh.