O meditaţie senzaţională pe marginea abordării scandalurilor sexuale din Biserică, aici.
În mijloc, cu durere şi cu iubire
01 Marți iun. 2010
Posted in Areopagus
01 Marți iun. 2010
Posted in Areopagus
O meditaţie senzaţională pe marginea abordării scandalurilor sexuale din Biserică, aici.
Deus meus in te confido (Ps 25,2) 
Senzaţional ? Mie mi se pare un comentariu liric la un episod dramatic.
Mai întâi, nimeni nu am auzit să ceară lapidarea preoţilor curvari şi sodomiţi. Am auzit, în schimb, să ceară destituirea lor şi nu rotirea de la o parohie la alta, ori chiar promovarea, aşa cum s-a întâmplat. Să fie o cerere nerezonabilă ?
Pe urmă, trebuie să observăm că fapta laicilor care îşi înşeală nevasta este un pic mai puţin odioasă decât fapta preoţilor care Îl înşeală pe Cristos. E simplu: ne aşteptăm ca preoţii să aparţină lui Cristos şi să Îi slujească Lui într-o măsură mai mare decât laicii. Domnul nostru suferă când buze necurate se apropie de Sfântul Său trup. Cu atât mai mult suferă când mâini necurate Îl ating: acele mâini ar trebui să fie ale Lui, au jurat să fie ale Lui şi ale nimănui altuia.
Cât de mare ar trebui să fie durerea copiilor mei, dacă ar descoperi că tatăl lor, care o viaţă a predicat curăţia, este de fapt un curvar şi un amăgitor de copii ! Tot aşa de mare este şi durerea noastră când descoperim că părinţi de-ai noştri sunt astfel. Şi cum ar fi dacă acei copii ai mei ar striga în public (după ce au văzut că discuţiile în privat nu duc nicăieri): „Tată, ce ai făcut ?” Cum ar fi dacă eu le-aş spune că vor, lipsiţi de caritate, să arunce în mine cu pietre şi nu pe mine să mă pună în mijloc, ci instituţia paternă ?
Părerea mea.
Dupa parerea mea autorul are dreptate.
Un citat cam lung dar relevant privind semnul de egalitate care se pune intre faptele unor preoti nedemni si reactiile altor preoti nedemni si Biserica.
It would be a sign of very little maturity if, in view of the defects and miseries in any of those who belong to the Church (no matter how high they may be placed by virtue of their function), anyone should feel his faith in the Church and in Christ lessened. The Church is not governed by Peter, nor by John, nor by Paul; she is governed by the Holy Spirit, and the Lord has promised that he will remain at her side always, to the close of the age.
Listen to what Saint Thomas Aquinas says, elaborating on this point. He is speaking about receiving the sacraments, which are the cause and sign of sanctifying grace: He who approaches the sacraments receives the sacrament concerned from the minister of the Church not as such-and-such an individual, but precisely as a minister of the Church. Hence so long as the Church suffers him to remain in his ministry, one receiving a sacrament from him does not share in his sin, but shares in the life of the Church who publicly recognises him as minister. When the Lord permits human weakness to appear, our reaction ought to be the same as if we were to see our mother ill or treated with disdain: to love her all the more, to bestow on her a greater manifestation of affection, both external and internal.
If we love the Church, there will never arise in us a morbid interest in airing, as the faults of the Mother, the weaknesses of some of her children. The Church, the spouse of Christ, does not have to intone any mea culpa. But we do: mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa. The only true mea culpa is a personal one, not the one which attacks the Church, pointing out and exaggerating the human defects which, in this holy mother, result from the presence in her of men whose actions can go far astray, but which can never destroy — nor even touch — that which we call the original and constitutive holiness of the Church.
(Sf. Josemaria – In love with the Church – Loyalty to the Church)
Deci, cine este amărât de faptele greţoase şi strigătoare la cer ale unor preoţi, carevasăzică atacă Sfânta Biserică ! Adică pe Cristos. Deci, nu cei care practică pederastia în spatele altarelor scuipă în obrazul lui Cristos, ci ceilalţi, cei care sunt de părere că asemenea ipochimeni ar trebui reduşi la starea laicală.
Uite, am şi eu un citat despre asemenea optică:
„Dai în mine
Dai în tine
Dai în fabrici şi uzine.
Dai mai tare,
Dai în clasa muncitoare”.
Domnule Fortunatus,
Stim cu totii ca reactie aceasta este una uzuala. Adica se extinde vina unor slujitori asupra institutiei pe care o slujesc. Nu este naturala, dar este curenta. Pe de alta parte, nu-mi amintesc sa fi existat vreun pacatos condamnat de Cristos. La cata Biblie cunosc, pare-mi-se ca i-a iertat pe toti. Sigur, El era Cristos. Noi suntem niste prapaditi de oameni, trebuie sa dam cu pietre, ca doar asa ne mai „scoatem” si noi… Ba, in plus, trebuie s-o facem public, ca sa iasa in evidenta sfintenia noastra, a lapidatorilor, vizavi de mizeria lapidatilor… A nu se interpreta ca sunt de acord cu asemenea fapte odioase. Nimeni nu poate fi. Spun doar ca ar trebui sa distingem mai clar intre a uri pacatul si nu-l lapida pe pacatos.
Mă văd nevoit să mă repet: nu am auzit pe nimeni să ceară lapidarea preoţilor şi episcopilor catolici homosexuali, heterosexuali şi pedofili. Ceea ce mi se pare normal este, însă, ca acestora să li se ofere o vacanţă mai îndelungată, în care să nu mai îmbrace sfintele haine sacerdotale şi, mai ales, să nu mai ţină în mâini Sfântul Trup al lui Cristos. Ce anume vi se pare nerezonabil în asemenea pretenţii ?
Iar scandalul a devenit public, să nu uităm, după o lungă perioadă în care superiorii pedofililor au ştiut. „Sancţiunile” au variat de la rotaţii de la o parohie la alta până la promovare. Spuneţi că e normal ? Mie mi se pare absurd. E ca şi când un casier dovedit că a delapidat nu numai că nu ar fi sancţionat de cei care trebuie să o facă, ci ar fi mutat la altă bancă, dacă nu cumva numit bancher. Asta nu înseamnă că avem ceva cu casierii în general, ci doar că ne dorim casieri care nu fură noaptea din seiful pe care se presupune că îl au în grijă. Adevărul iese mereu la suprafaţă, ca uleiul. Episcopii care au tăinuit asemenea fapte strigătoare la cer, îşi dau oare seama cât de mult rău au făcut Bisericii ? Acuma, trebuie să fiu atent cu cine face copilul meu cateheza: ar putea fi unul din preoţii pedofili, pe care episcopul, închipuindu-şi pesemne că face imitatio Christi, nu l-a sancţionat. Vorba este: cu copilul meu ce are ?
Cred ca exagerati mult, domnule Fortunatus. Nu vreau sa spun mai mult.
http://lumea.catholica.ro/2010/05/papa-sub-tirul-media-de-ce/
[b]Toleranţa faţă de viaţa nedemnă a unor preoţi nu are legătură cu dragostea[/b], declară Sanctitatea Sa.
Unde anume ?
Aici: http://www.zenit.org/article-29576?l=english
INSA:
Viaţa nedemnă a unor preoţi si toleranta care le-a fost aratata nu sunt o vina a BC si nici nu-i stirbesc cu nimic sfintenia.