Tot foarte fericită. Şi cred / sper că autenticitatea acestei stări se verifică în faptul că, exterior, nu numai că nu am niciun motiv lumesc de a a fi fericită, dimpotrivă, cele mai multe lucruri importante îmi merg mai de-a-ndoaselea decât de obicei. Niciodată nu am fost atât de îndrăgostită de Isus şi atât de fericită cu El în rugăciune. Niciodată nu mi s-a părut tot ce e în afara Lui mai inutil ca acum şi nu am tânjit mai mult după cât mai multe clipe de intimitate cu El. Niciodată nu am avut acest sentiment că trebuie să fiu cu El, că nu se poate altfel, că a fi cu El e ca aerul… E o fericire alcătuită dintr-o stare de infinită pace interioară, o lumină orbitoare, o uluire de necuprins în faţa tainei care se pune înaintea mea în rugăciune, un dor nespus să-l ating, să-l văd pe Acela pe care îl simt atât de viu în inima mea, o sete mistuitoare… O stare sufletească de fericire spirituală descrisă perfect de Nicolae Steinhardt în al său „Jurnal al fericirii”:         

Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi acum mai mult decât oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.

În vreme ce e clocot, e scandal, e curată „nebunie”, mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e happening – e cel mai formidabil happening.

Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţetă de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.

Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de heroină).

Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu serbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscante. Un trapez la mare înălţime – şi nici o plasă dedesubt.

Anunțuri