1, 2, 3, 4, 5, 6

Înainte de a începe să-i vorbim lui Dumnezeu în rugăciune, Dumnezeu ne-a vorbit deja prin cuvântul Sfintei Scripturi… Lectio divina nu este o lectură ce urmăreşte îmbogăţirea propriilor cunoştinţe, obţinerea de noi informaţii, ci este o întâlnire cu Dumnezeu, care ni se adresează nouă prin intermediul cuvântului său. (pag. 59)

„Cuvântul lui Dumnezeu împiedică voinţa ta până ce nu devine autorul mântuirii tale. Atâta timp când tu însuţi eşti propriul tău duşman, şi cuvântul lui Dumnezeu îţi este duşman. Fii prieten ţie însuţi şi cuvântul lui Dumnezeu va fi în armonie cu tine” (Sf. Augustin). (pag. 59)

Dacă nu îl înţeleg [cuvântul lui Dumnezeu], asta se întâmplă datorită faptului că eu nu mă înţeleg pe mine însumi. Dacă însuşi cuvântul lui Dumnezeu mă face să mă supăr, asta se întâmpla datorită faptului că nu mă înţeleg bine pe mine şi pentru că mă definesc în funcţie de oameni şi lume şi nu în raport cu Dumnezeu. (pag. 60)

Lectio divina este împărţită în patru faze. Prima fază o constituie citirea. Citesc Sfânta Scriptură foarte rar până când un cuvânt mă atinge şi mă impresionează. Apoi mă opresc asupra cuvântului. Las cartea deoparte şi permit acelui cuvânt să mă atingă şi să pătrundă inima mea. Aceasta este cea de-a doua fază, meditatio. Meditatio nu înseamnă a reflecta asupra cuvântului citit, ci a-l face să coboare în inimă, a încerca să-l guşti şi să te bucuri de această plăcere… În cea de-a trei fază, oratio,… îi arătăm lui Dumnezeu dorul nostru şi-l rugăm să­-l satisfacă tot mai mult… A patra fază este contemplatio, tăcerea pură, rugăciunea fără cuvinte şi fără imagini, fără gânduri şi fără sentimente, pura comuniune cu Dumnezeu în adâncul sufletului. Eu nu pot să creez această contemplatio, ea este mereu darul lui Dumnezeu. (pag. 60-62)

Anselm Grün, Rugăciunea ca întâlnire, Editura Serafica, Roman, 2004, 10×14 cm, 112 p., 5 lei (comandă la libraria@ercis.ro)

Anunțuri