1, 2, 3, 4, 5

A te ruga pentru celălalt nu înseamnă doar a formula o scurtă cerere. Nici nu înseamnă a-i dicta lui Dumnezeu ceea ce trebuie să facă pentru altul. Uneori, rugăciunea noastră pentru celălalt, aproape că se transformă într-o rugăciune împotriva lui. Ne rugăm lui Dumnezeu ca celălalt să devină rezonabil, pentru ca în cele din urmă să înţeleagă ceea ce dorim noi. Încercăm să-l manipulăm pe Dumnezeu până ce el ne realizează dorinţele noastre faţă de ceilalţi. Totuşi, în acest caz, se poate realiza o întâlnire. Rugăciunea pentru celălalt ar însemna să mi-l imaginez pe celălalt şi să mă transpun în el cu sentimentele mele pentru a vedea: ce dorinţe are, de ce suferă, ce fel de gânduri şi sentimente îl învăluie când este singur sau când se roagă? Ce anume i-ar prinde bine cu adevărat? Dacă am intrat în el pentru un anumit timp, pot să mă rog lui Dumnezeu ca să-i dăruiască ceea ce are nevoie şi să-l binecuvânteze. (pag. 50)

Legătura realizată prin rugăciune depăşeşte intelectul şi sentimentul, ea se realizează în adâncul sufletului.  (pag. 52)

Rugăciunea adevărată conduce întotdeauna la o întâlnire profundă cu oamenii. (pag. 52)

Când mă rog pentru altul, îl întâlnesc pe acesta din urmă într-un mod nou şi profund. Mă simt legat de el în interiorul meu. Îl văd cu alţi ochi. Rugăciunea pentru el mă transformă în primul rând pe mine. Îl văd pe celălalt altfel; nu-l mai văd prin prisma supărării, a dezamăgirii, ci din perspectiva lui Dumnezeu. (pag. 54)

Anselm Grün, Rugăciunea ca întâlnire, Editura Serafica, Roman, 2004, 10×14 cm, 112 p., 5 lei (comandă la libraria@ercis.ro)

Anunțuri