1, 2, 3, 4

Tăcerea ca desăvârşire a rugăciunii este, aşadar, o tăcere personală, o tăcere în faţa lui Cristos şi împreună cu el, o tăcere înaintea lui Dumnezeu şi împreună cu el, care mă iubeşte. Mă aşez pur şi simplu şi mă las privit de Dumnezeu sau de Isus Cristos cu dragoste. (pag. 36-37)

În Dumnezeu găsesc o nouă cale pentru a ajunge la mine însumi. Acolo pot să răspund în mod divers la intrebarea: „Cine sunt eu în realitate?” Eu nu sunt numai cel determinat de propriul meu trecut, de propriile raporturi, de muncă şi de sentimente personale, dar chiar sunt atins de Dumnezeu, îi sunt aproape. Sunt acela în care locuieşte Dumnezeu. (pag. 43)

Anselm Grün, Rugăciunea ca întâlnire, Editura Serafica, Roman, 2004, 10×14 cm, 112 p., 5 lei (comandă la libraria@ercis.ro)