Tulburătoare întrebarea adresată azi de ucenici lui Cristos: „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” (In 6,28). Mă face să mă gândesc dacă noi ne mai punem în mod serios această problemă. Dacă încercăm să ne scrutăm pe noi înşine în cea mai adâncă negură a nemerniciei noastre, ca să vedem dacă, real şi obiectiv, facem faptele lui ori doar pe ale lumii, ambalate cu poleiala autojustificării şi asezonate niţeluş cu oarece sacramente. Nu cumva în loc să curăţim de tot putreziciunea o fardăm cu sclipici şi o parfumăm ca să nu mai simţim izul de hoit?