Anselm Grün, călugăr benedictin contemporan (născut în 1945), este autorul a peste 60 de titluri de spiritualitate, traduse în mai mult de 25 de limbi în lumea întreagă. Personal, l-am descoperit recent, prin mijlocirea unui împătimit al cărţilor adevărate (căruia îi mulţumesc pe această cale), şi iată, deschid cu el o nouă rubrică a acestui blog: Tolle lege („Ia şi citeşte!”, îndemn celest care a declanşat convertirea celui ce avea să devină sfântul Augustin). Aşadar, începând de astăzi, în fiecare zi lucrătoare, vreme de zece postări, vă invit la o extraordinară întâlnire cu rugăciunea. Cine sunt eu? Ce este rugăciunea? Cum să ne rugăm? Care sunt etapele rugăciunii? Cum ne vorbeşte Dumnezeu? Unde îl întâlnim concret pe Dumnezeu? Acestea sunt numai câteva din întrebările la care răspunde, simplu şi edificator, pe limba omului actual, acest material uluitor despre rugăciune care îi aparţine lui Grün.   

Primul act al rugăciunii constă în faptul că eu intru, înainte de toate, în contact cu mine însumi… Dacă eu nu sunt acasă, nici Dumnezeu nu mă poate găsi, dacă ar vrea să vină la mine. (pag. 11)

Rugăciunea nu este o fugă pioasă de mine, ci, mai degrabă, o întâlnire sinceră şi fără prejudecăţi cu mine. Evagrie Ponticul spune: „Dacă vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu, învaţă să te cunoşti mai întâi pe tine însuţi”. Aceasta nu este o psihologizare a credinţei, ci o condiţie necesară a rugăciunii. Dacă mă refugiez repede în cuvinte sau sentimente pioase, rugăciunea nu mă conduce la Dumnezeu, ci numai în spaţii ale fanteziei mele. (pag. 12)

Eu nu sunt ceea ce prietenii mei consideră că aş fi, nu sunt nici ceea ce eu însumi cred că sunt. Nu mă identific cu rolul pe care îl joc în faţa celor ce mă cunosc şi nici cu masca pe care o port faţă de cei străini. Pot să observ că în biserică mă comport în mod diferit de cum mă comport la muncă, acasă altfel de cum mă prezint în public. Cine sunt eu cu adevărat? Nu mă identific nici măcar cu sentimentele şi gândurile mele… Eu-l înseamnă: sunt chemat de Dumnezeu pe nume, cu un nume inconfundabil… Fiinţa mea nu constă în bravura mea, nici în ştiinţa mea şi nici măcar în simţurile mele, ci în cuvântul pe care Dumnezeu îl rosteşte doar înăuntrul meu şi care, în această lume, poate fi perceput numai în mine şi prin mine. (pag 13-14)

Anselm Grün, Rugăciunea ca întâlnire, Editura Serafica, Roman, 2004, 10×14 cm, 112 p., 5 lei (comandă la libraria@ercis.ro)

Anunțuri