Ne întrebăm de multe ori de ce lumea nu se întoarce la credinţă, de ce există atâta indiferentism, atâta ură şi atâta rău, în general, în jurul nostru. Iar răspunsul de azi a lui Isus e extraordinar de concis şi de relevant: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (In 3,19). Când trăieşti în întuneric, precum vieţuitoarele nopţii, lumina te orbeşte. Şi chiar dacă acea clipă de orbire e mântuitoare, fiindcă exorcizează tenebrele sufletului tău, cu toate acestea, obişnuinţa întunericului te face să nu mai doreşti să cauţi lumina, pentru că ajungi să te temi de efectele ei asupra ta. Şi atunci, te afunzi şi mai mult în mocirla beznei tale lipsită de iubire, te mânjeşti şi mai tare cu noroiul păcatelor şi încerci chiar să te autoconvingi că lumina nici nu există. Când de fapt, cel care nu există e întunericul, care nu altceva decât lipsa luminii, lipsă pe care tu însuţi o trăieşti, alegând o non-existenţă în loc să alegi Viaţa…