Matthias Grünewald, „Învierea” (1515) (detaliu)

De ce oare-i gol mormântul?
De ce Cristos a înviat?
De ce nu l-a ţinut pământul
Pe Cel ce-i fără de păcat?
 
Întreabă-te, căci e frumos
Şi răspuns tu vei găsi,
Dacă Pe Isus Cristos
În fraţii tăi îl vei sluji!
 
A-nviat al nostru Domn,
E Isus Cel preaiubit.
Pe cei ce au mâncat din pom
În mila sa i-a mântuit.
 
Vina nu îi mai apasă
Pe cei ce trec printr-un pustiu.
Isus le-a pregătit o casă,
Iar ei se-ncred în cel ce-i viu.
 
Încrede-te şi tu în El!
Iubeşte, cântă, mergi pe cale!
Urmează-n tot ce faci pe Miel
Şi nu mai plânge-n astă vale!
 
Isus e bucuria noastră,
Izvorul forţei ce-o avem.
El e calea cea măiastră,
Hai să-l urmăm cum suntem!
 
Aleluia, Domn preasfânt,
Miel ce-ai fost jertfit pe lemn,
Iată, îţi aduc prin cânt
Tot ce sunt şi tot ce-i demn!
 
Doamne sfinte, te iubesc!
Sufletul mi-ai înălţat.
Tot ce am îţi dăruiesc,
Căci Tu să cred m-ai învăţat.
 
Tot ce-am spus e-un gând uşor,
Cum e roua dimineţii.
Dar pune-i tu ceva umor,
Să devină forţa vieţii!
 
Pr. Mihai Afrenţoae

Anunțuri