Într-o lume care a pierdut apropae complet simţul păcatului, aceia care nu trăiesc întru Cristos îşî justifică derapajele morale prin apelul la libertate: sunt liber să fac orice. Şi în numele acestei „libertăţi” aleg să ucid prin avort, să desfrânez, să-mi distrug sănătatea prin droguri şi alcool pentru ca, uneori, atunci când văd că această „libertate” mi-a distrus sufletul, să fiu deja mult prea cufundat în „libertăţile” mele pentru a mă putea elibera de ele. Mons. Ghika spunea: „Orice pasiune care se dezlănţuie înlănţuie”. Sentinţa de azi a lui Isus e atât de lipsită de echivoc încât, dacă atunci când ne-am pune pe păcătuit, am lăsa aceste cuvinte să ne lumineze conştiinţa, am înţelege la timp că nu există libertate decât întru Cristos şi că pseudo-libertăţile fabricate de lume, de noi înşine, de închipuirile care ajuns să ne ţină loc de conştiinţă nu sunt decât înlănţuiri. „Oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului” (In 8,34): ce definiţie mai clară a libertăţii poate fi?

Anunțuri