În relativismul care i-a cuprins pe alocuri chiar şi pe cei mai religioşi dintre noi, tindem uneori să ne raliem opiniei generale de factura new-age care ne induce convingerea că orice viaţă am duce, important e să credem. Aţi observat că de fiecare dată când moare câte cineva, media îl înscrie instant în calendarul sfinţilor? Nu contează nici viaţa pe care a dus-o, nici de câte ori a călcat pe căile Domnului, eventual cel mai important argument în favoarea mutării sale în cer e faptul că a crezut în Dumnezeu. Însă a crede nu e suficient (după cum spune sfântul apostol Iacob, „şi diavolii cred şi se cutremură”  – Iac 2,19). Ce face diferenţa? Faptele aliniate la învăţătura lui Cristos. Ne-o spune el însuşi în evanghelia de azi: „Cine îmi ascultă cuvântul şi crede în Tatăl care m-a trimis, are viaţă veşnică” (In 5,24).

Anunțuri