Sfinte Iosife, tu ai fost atât de asemănător cu Isus şi Maria în umilinţă. Tu te-ai socotit atât de mic în ochii tăi şi ai oamenilor, dar Dumnezeu te-a înălţat în faţa sa. Învaţă-mă să fiu mic şi smerit cu inima ca şi tine! Tu căutai să te ascunzi de privirile oamenilor; darurile cereşti cu care ai fost împodobit ţi-au inspirat o părere modestă despre tine însuţi; eu, dimpotrivă, mă străduiesc să mă arat înaintea lumii şi să fiu preamărit de oameni. Amorul propriu m-a orbit; el îmi ascunde greşelile şi răutatea şi în loc să-mi plâng multele păcate, mă mândresc cu puţinul bine pe care îl fac, sau uneori sunt necăjit că n-am putut face tot răul de care sunt în stare. Sfinte Iosife, vrednic de iubire, ocrotitorul şi părintele meu, iţi cer astăzi virtutea care stă la temelia întregii desăvârşiri creştineşti: cunoaşterea de sine, dispreţul de mine însumi, smerenia creştină. Dobândeşte-mi harul să zdrobesc idolul mândriei şi al respectului exagerat faţă de părerea oamenilor şi să caut a plăcea numai lui Dumnezeu în toate faptele mele. Ajută-mă să iubesc, asemenea ţie, tăcerea şi viaţa ascunsă şi să fiu resemnat când sunt dispreţuit şi uitat de oameni. Umilirea şi crucea lui Isus să fie idealul meu, aşa cum a fost pentru tine şi astfel să ajung la slava veşnică. Amin.

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…