În parabola de azi, mă frapează că atât servitorul neîndurător care cere milostivirea stăpânului pentru plata datoriei cât şi sluga care cere îndurare de la servitorul neîndurător folosesc exact aceleaşi cuvinte: „Îngăduie-mă şi-ţi voi restitui totul” (Mt 18,26.29). Ce vrea să spună asta? Când îi cerem Domnului milostivire avem pretenţia ca el să ne audă şi să răspundă prompt solicitării noastre. Însă când aproapele nostru, om ca şi noi, foloseşte vizavi de persoana noastră aceleaşi cuvinte şi aceleaşi argumente pe care noi le-am adresat divinităţii, ceva se fracturează în capacitatea noastră de a răspunde corect. E ca şi când aceste cuvinte ar funcţiona doar într-un singur sens (acela dintre noi înspre Dumnezeu) şi nici nu le-am recunoaşte când ele vin din gura unui semen de-al nostru.