Isus vorbeşte azi la el acasă, în sinagoga din Nazaret, şi nu este bine primit, drept pentru care iată-l cum, „trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo” (Lc 4,30). Evanghelia de azi mă face să mă întreb de câte ori vorbeşte şi astăzi Isus celor ai săi (creştinilor, botezaţilor, mădularelor Bisericii) şi urechile lor rămân închise la ceea ce le spune el. De câte ori nu spunem şi noi, subliminal, că nu vrem să urmăm această învăţătură: o spunem de fiecare dată când alegem planul nostru în locul planului lui Dumnezeu. Şi Isus atunci se retrage discret, aşa cum a făcut în ziua aceea la Nazaret, dar (şi acest amănunt e tulburător), trecând pentru o ultimă dată prin „mijlocul” nostru, ca o ultimă propunere de îndreptare, ca o ultimă speranţă ca vom alege să fim cu el. A trece prin mijlocul nostru înseamnă a spune: „Iată, sunt aici. Vino cu mine”.  Isus nu renunţă cu uşurinţă la noi.